Terapii GLP-1 pentru slăbit: beneficii, riscuri și drumul către rezultate durabile

De la controlul foamei și al sațietății la schimbarea comportamentelor alimentare: ce pot face noile medicamente anti-obezitate, unde se termină promisiunea lor și de ce tratamentul trebuie construit în jurul persoanei, nu doar al cântarului.

Puține tratamente medicale au intrat atât de repede în conversația publică precum terapiile din familia GLP-1. În numai câțiva ani, numele unor medicamente destinate inițial controlului diabetului de tip 2 au ajuns să fie asociate, aproape reflex, cu slăbirea rapidă. Au apărut mărturii spectaculoase, fotografii „înainte și după”, recomandări între prieteni, oferte pe internet și promisiunea seducătoare că o problemă complicată ar putea fi rezolvată printr-o injecție administrată săptămânal.

Dincolo de entuziasm există însă o realitate medicală mult mai nuanțată. Terapiile GLP-1 pot produce scăderi importante în greutate și pot îmbunătăți anumiți indicatori metabolici. Pentru unii pacienți, ele pot schimba radical traiectoria unei boli cronice. Dar nu sunt produse cosmetice, nu sunt potrivite pentru oricine și nu înlocuiesc evaluarea medicală, alimentația adaptată, mișcarea și schimbarea comportamentelor care au contribuit la creșterea în greutate.

Aceasta a fost și tema centrală a workshopului „Terapii moderne de slăbire (GLP-1 & co)”, susținut de Dr. Florin Ioan Bălănică în cadrul programului DONA Lifestyle. Întâlnirea nu a pornit de la întrebarea „ce medicament slăbește cel mai repede?”, ci de la una mult mai utilă: ce loc poate ocupa medicația într-un proces real, sigur și sustenabil de schimbare?

Obezitatea nu este un eșec de voință

Înțelegerea terapiilor moderne începe cu renunțarea la o prejudecată: aceea că persoana care trăiește cu obezitate ar trebui doar „să mănânce mai puțin și să se miște mai mult”. Greutatea corporală este influențată de factori biologici, hormonali, genetici, psihologici, sociali și de mediu. Somnul insuficient, stresul cronic, anumite medicamente, tulburările de comportament alimentar, accesul permanent la alimente foarte dense caloric și istoricul dietelor restrictive pot modifica foamea, sațietatea și răspunsul organismului la scăderea în greutate.

Organizația Mondială a Sănătății descrie obezitatea drept o boală cronică și recidivantă, care necesită îngrijire completă și de lungă durată. În ghidul global publicat în 2025, OMS a formulat recomandări condiționate pentru utilizarea pe termen lung a terapiilor GLP-1 la adulții cu obezitate, subliniind simultan că medicația trebuie integrată într-o abordare care include alimentație sănătoasă, activitate fizică și sprijin din partea profesioniștilor din sănătate.

Această perspectivă schimbă întrebarea. Nu mai căutăm vinovatul și nu mai interpretăm recâștigarea kilogramelor ca dovadă de slăbiciune. Căutăm mecanismele care întrețin boala și construim o intervenție suficient de complexă pentru viața reală a pacientului.

Ce este GLP-1 și de ce influențează foamea

GLP-1 este prescurtarea de la „glucagon-like peptide-1”, un hormon eliberat în mod natural în intestin după masă. El participă la comunicarea dintre tubul digestiv, pancreas și creier și contribuie la reglarea glicemiei, a apetitului și a sațietății.

Agoniștii receptorului GLP-1 sunt molecule care imită sau amplifică anumite efecte ale acestui hormon. În funcție de substanță, ele pot:

  • stimula eliberarea de insulină atunci când glicemia este crescută;
  • reduce secreția de glucagon, hormon implicat în creșterea glicemiei;
  • încetini golirea gastrică, mai ales în anumite etape ale tratamentului;
  • amplifica semnalele de sațietate;
  • reduce foamea, preocuparea persistentă pentru mâncare și dimensiunea porțiilor.

Tirzepatida acționează atât asupra receptorului GLP-1, cât și asupra receptorului GIP, un alt hormon intestinal implicat în răspunsul metabolic după masă. Din acest motiv este descrisă ca agonist dual GIP/GLP-1, chiar dacă, în conversația curentă, este adesea inclusă în aceeași categorie largă a „medicamentelor GLP-1”.

Pentru pacient, aceste mecanisme nu se traduc doar prin „nu mai am poftă”. Unele persoane descriu diminuarea zgomotului mental legat de mâncare: mai puține gânduri repetitive despre următoarea masă, o capacitate mai bună de a se opri și o distanță mai mare între impuls și acțiune. Această fereastră poate fi extrem de valoroasă. Ea poate crea spațiu pentru învățarea unor comportamente noi. Dar fereastra nu trebuie confundată cu schimbarea însăși.

De ce aceste terapii au schimbat medicina obezității

Medicamente pentru scăderea în greutate au existat de multe decenii. Unele au fost retrase sau și-au limitat utilizarea din cauza eficienței modeste ori a problemelor de siguranță. Noutatea terapiilor moderne nu constă doar în faptul că reduc pofta de mâncare, ci în amploarea rezultatelor observate în studiile clinice și în efectele metabolice asociate.

În studiul STEP 1, adulți cu suprapondere sau obezitate, fără diabet, au primit semaglutidă 2,4 mg sau placebo, ambele grupuri beneficiind de intervenție asupra stilului de viață. După 68 de săptămâni, scăderea medie a greutății a fost de aproximativ 14,9% în grupul cu semaglutidă, comparativ cu 2,4% în grupul placebo.

În studiul SURMOUNT-1, tirzepatida administrată timp de 72 de săptămâni a produs, în funcție de doză, scăderi medii ale greutății de aproximativ 15% până la 20,9%, față de aproximativ 3,1% cu placebo. Acestea sunt medii de grup, nu garanții individuale. Unii participanți au slăbit mai mult, alții mai puțin, iar o parte au întrerupt tratamentul, inclusiv din cauza reacțiilor adverse.

Beneficiul potențial nu se oprește la cântar. Studiul SELECT, care a inclus peste 17.000 de adulți cu suprapondere sau obezitate și boală cardiovasculară cunoscută, dar fără diabet, a arătat că semaglutida a redus riscul relativ al unui eveniment cardiovascular major cu aproximativ 20% față de placebo. Rezultatul nu înseamnă că orice persoană care dorește să slăbească va obține automat protecție cardiovasculară. Studiul a analizat o populație bine definită, cu risc cardiovascular preexistent, iar aplicarea concluziilor trebuie făcută medical, nu publicitar.

Aceste date au mutat tratamentul obezității într-o etapă nouă. Pentru prima dată, medicația poate produce la unii pacienți rezultate apropiate de amplitudinea observată anterior mai ales după intervenții bariatrice. Totuși, comparația nu trebuie redusă la un clasament între „injecție” și „operație”. Sunt intervenții diferite, cu indicații, riscuri, costuri și cerințe de monitorizare diferite.

Cine poate fi candidat pentru tratament

Terapiile GLP-1 pentru slăbit nu ar trebui alese după modelul „a funcționat pentru cineva cunoscut, deci va funcționa și pentru mine”. Eligibilitatea depinde de produsul autorizat, de indicațiile sale, de indicele de masă corporală, de bolile asociate, de tratamentele existente și de evaluarea raportului dintre beneficii și riscuri.

În general, medicamentele autorizate pentru managementul greutății sunt destinate adulților cu obezitate sau anumitor adulți cu suprapondere și cel puțin o problemă de sănătate asociată greutății. Criteriile exacte diferă și trebuie verificate în informația oficială a fiecărui produs și în recomandările locale. Utilizarea unei substanțe aprobate pentru diabet, exclusiv în scopul slăbirii, nu este echivalentă automat cu utilizarea unui produs autorizat pentru managementul obezității.

O evaluare serioasă poate include:

  • istoricul greutății și al tentativelor anterioare de slăbire;
  • tiparele de foame, sațietate și mâncat emoțional;
  • bolile metabolice, cardiovasculare, digestive, endocrine sau renale;
  • antecedentele personale și familiale relevante;
  • medicamentele și suplimentele deja utilizate;
  • analize și investigații alese în funcție de contextul clinic;
  • sănătatea psihică și posibilele tulburări de comportament alimentar;
  • obiectivele pacientului, resursele sale și capacitatea de a participa la monitorizare.

Lista nu este un set universal de teste pe care orice persoană trebuie să le facă înainte de tratament. Este o ilustrare a motivului pentru care prescripția nu poate fi înlocuită de un chestionar superficial sau de o achiziție online.

Ce înseamnă un rezultat bun

În cultura dietelor, succesul este adesea redus la numărul de kilograme pierdute. În medicină, rezultatul trebuie privit mai larg. O scădere ponderală moderată poate avea valoare dacă este însoțită de îmbunătățirea tensiunii arteriale, a glicemiei, a mobilității, a somnului, a capacității de efort și a calității vieții.

La fel de importantă este compoziția corporală. În orice proces semnificativ de slăbire se poate pierde nu doar grăsime, ci și masă slabă. De aceea, alimentația trebuie să asigure un aport proteic individualizat, iar mișcarea ar trebui să includă, când starea de sănătate permite, exerciții de forță sau rezistență adaptate. Obiectivul nu este un regim hiperproteic aplicat tuturor, ci protejarea funcției musculare printr-un plan construit în funcție de vârstă, afecțiuni, toleranță și nivel de activitate.

Un rezultat bun mai înseamnă și:

  • reducerea episoadelor de mâncat impulsiv;
  • recunoașterea mai clară a foamei și sațietății;
  • mese suficient de nutritive, chiar dacă porțiile devin mai mici;
  • hidratare adecvată;
  • prevenirea constipației și a carențelor;
  • o relație mai puțin conflictuală cu mâncarea;
  • capacitatea de a menține noile comportamente în perioadele de stres.

Reacțiile adverse: frecvente nu înseamnă neimportante

Cele mai frecvente reacții adverse ale terapiilor GLP-1 sunt digestive: greață, vărsături, diaree, constipație, durere sau disconfort abdominal. Intensitatea lor poate fi mai mare la începutul tratamentului sau după creșterea dozei. Tocmai de aceea, schemele de administrare presupun de regulă titrare graduală, conform informațiilor oficiale și deciziei medicului.

Mesele foarte mari, consumul rapid, alimentele cu densitate calorică ridicată și ignorarea senzației de sațietate pot accentua disconfortul la unele persoane. În practică, pacientul trebuie ajutat să-și adapteze ritmul, porțiile și compoziția meselor, fără să ajungă la restricții extreme.

Există și riscuri mai puțin frecvente, dar relevante, care diferă în funcție de substanță, produs și profilul pacientului. Informațiile oficiale menționează precauții sau riscuri precum pancreatita acută, problemele vezicii biliare, deshidratarea și afectarea renală secundară reacțiilor digestive severe, hipoglicemia atunci când tratamentul este asociat cu anumite medicamente pentru diabet și agravarea unor probleme digestive severe. Unele produse au contraindicații sau avertismente specifice privind anumite afecțiuni endocrine ori antecedente personale și familiale.

Un articol nu poate transforma aceste informații într-o listă de autodiagnostic. Mesajul util este altul: durerea abdominală severă sau persistentă, vărsăturile repetate, incapacitatea de hidratare și orice simptom neobișnuit important trebuie discutate rapid cu medicul. Tratamentul nu se crește, nu se oprește și nu se reia după sfaturi primite din social media.

De ce cumpărarea de pe internet este un risc real

Popularitatea a creat o piață paralelă. Produse falsificate, preparate neautorizate, concentrații diferite, lanțuri de frig întrerupte și instrucțiuni de dozare confuze au fost raportate atât în Statele Unite, cât și în Europa.

EMA a avertizat asupra creșterii accentuate a medicamentelor ilegale comercializate online în Uniunea Europeană, inclusiv produse promovate drept agoniști GLP-1. OMS a atras atenția că cererea mare a favorizat răspândirea produselor falsificate sau de calitate inferioară. FDA a raportat erori de dozare la produse preparate neaprobate, uneori cu doze de mai multe ori mai mari decât cele intenționate și cu reacții care au necesitat îngrijire medicală sau spitalizare.

Prețul mai mic, livrarea fără consult și promisiunea unei doze „mai puternice” nu sunt avantaje. Sunt semnale de alarmă. Un medicament injectabil trebuie obținut printr-un circuit legal, cu prescripție, trasabilitate, condiții corecte de păstrare și posibilitatea reală de a contacta un profesionist în cazul unei probleme.

De ce kilogramele pot reveni după oprire

Una dintre cele mai importante informații despre tratament este și una dintre cele mai puțin atractive comercial: pentru multe persoane, obezitatea necesită management de lungă durată.

În extensia studiului STEP 1, la un an după întreruperea semaglutidei și a intervenției structurate asupra stilului de viață, participanții au recâștigat, în medie, aproximativ două treimi din greutatea pierdută anterior. O parte dintre îmbunătățirile cardiometabolice s-au apropiat de valorile inițiale.

Acest rezultat nu demonstrează că tratamentul „nu funcționează”. Arată că efectul farmacologic nu continuă după ce medicamentul dispare din organism și că mecanismele biologice care favorizează recâștigarea greutății rămân active. Același principiu există în multe boli cronice: tensiunea arterială poate crește după oprirea tratamentului antihipertensiv, iar glicemia se poate deteriora după întreruperea terapiei antidiabetice.

Planul de durată trebuie discutat înainte de prima doză, nu atunci când pacientul rămâne fără tratament. Întrebările esențiale sunt:

  • Care este obiectivul medical?
  • Cum va fi evaluat răspunsul?
  • Ce se întâmplă dacă reacțiile adverse sunt greu de tolerat?
  • Ce comportamente vor fi exersate în perioada în care foamea este mai ușor de gestionat?
  • Care este strategia dacă doza se reduce sau tratamentul se întrerupe?
  • Cum vor fi monitorizate greutatea, compoziția corporală și bolile asociate.

Medicamentul nu poate învăța în locul pacientului

În workshop, Dr. Florin Ioan Bălănică a insistat asupra ideii că tratamentul poate ajuta, dar nu poate construi singur o viață nouă. Aceasta este, probabil, distincția care separă o intervenție medicală responsabilă de o cură de slăbire.

Medicamentul poate diminua foamea și poate face porțiile mai ușor de controlat. Nu poate decide ce cumpărăm, cum ne organizăm mesele, cum răspundem stresului, ce facem când dormim prost sau cum revenim după o perioadă dificilă. Nu poate crea motivație pe termen lung și nu poate vindeca automat rușinea, anxietatea sau relația conflictuală cu propriul corp.

Intervenția comportamentală nu trebuie redusă la o foaie cu alimente permise și interzise. Ea poate include:

  • identificarea momentelor în care mâncatul răspunde unei emoții, nu foamei fiziologice;
  • organizarea mediului alimentar de acasă și de la serviciu;
  • planificarea unor mese suficiente și previzibile;
  • dezvoltarea toleranței la disconfort și la impuls;
  • somn, recuperare și gestionarea stresului;
  • mișcare funcțională adaptată bolilor și capacității individuale;
  • obiective măsurabile, dar suficient de flexibile pentru viața reală.

Schimbarea durabilă nu înseamnă perfecțiune. Înseamnă capacitatea de a reveni. Un weekend dezechilibrat nu anulează procesul, după cum un număr bun pe cântar nu dovedește că toate comportamentele s-au schimbat.

GLP-1 sau chirurgie bariatrică?

Întrebarea apare frecvent ca și cum ar exista un câștigător universal. Nu există. Alegerea depinde de severitatea obezității, bolile asociate, istoricul tratamentelor, riscul operator, preferințele persoanei și expertiza echipei medicale.

Ghidul comun ASMBS–IFSO din 2022 recomandă chirurgia metabolică și bariatrică pentru persoanele cu un IMC de cel puțin 35 kg/m², indiferent de prezența comorbidităților, și arată că aceasta trebuie luată în considerare la persoane cu boală metabolică și IMC între 30 și 34,9 kg/m². Sunt recomandări internaționale, iar decizia individuală trebuie raportată la evaluarea multidisciplinară și la practica locală.

Chirurgia poate produce o scădere ponderală importantă și durabilă, dar presupune riscuri operatorii, monitorizare pe viață, adaptarea alimentației și supravegherea posibilelor carențe. Medicația este mai puțin invazivă, dar poate necesita administrare îndelungată, are reacții adverse, costuri și posibilitatea recâștigării greutății după întrerupere.

Niciuna dintre opțiuni nu elimină nevoia de schimbare comportamentală. Un stomac mai mic și o foame farmacologic diminuată modifică terenul biologic; nu rescriu automat obiceiurile, contextul social și mecanismele emoționale.

Șapte idei pe care merită să le păstrăm

1. Obezitatea este o boală complexă

Nu se explică printr-o singură alegere și nu se tratează prin rușinare. Responsabilitatea personală este importantă, dar trebuie separată de vinovăție.

2. Terapiile GLP-1 pot fi foarte eficiente

Studiile au arătat scăderi ponderale relevante și, în anumite populații, beneficii metabolice și cardiovasculare. Eficiența este reală, dar rezultatul individual nu poate fi garantat.

3. Indicația medicală contează

Aceste medicamente nu sunt destinate automat oricărei persoane care dorește să piardă câteva kilograme. Alegerea corectă pornește de la diagnostic și de la raportul beneficiu–risc.

4. Monitorizarea nu este opțională

Doza, toleranța, hidratarea, alimentația, bolile asociate și răspunsul la tratament trebuie urmărite. „Mi-a spus cineva cum se face” nu este monitorizare.

5. Mai puțină foame nu înseamnă automat nutriție mai bună

Când apetitul scade mult, devine și mai important ca mesele rămase să furnizeze proteine, fibre, micronutrienți și lichide suficiente.

6. Oprirea tratamentului trebuie planificată

Recâștigarea greutății este frecventă. Strategia de menținere trebuie discutată din timp și adaptată evoluției pacientului.

7. Schimbarea comportamentală rămâne centrul procesului

Medicamentul poate reduce rezistența biologică la schimbare. Pacientul, susținut de echipa sa, este cel care transformă această oportunitate în obiceiuri.

 

Mituri frecvente despre terapiile GLP-1

„Dacă îmi taie pofta de mâncare, pot mânca orice”

Cantitatea poate scădea, dar calitatea alimentației rămâne decisivă pentru masa musculară, tranzit, energie și sănătatea metabolică. Porțiile mici de alimente foarte procesate nu construiesc automat o alimentație echilibrată.

„Reacțiile digestive arată că medicamentul funcționează”

Nu. Greața și vărsăturile nu sunt obiective terapeutice. Reacțiile persistente sau severe necesită evaluare și, uneori, ajustarea ori întreruperea tratamentului.

„Dacă nu slăbesc la fel ca în studiile clinice, tratamentul a eșuat”

Procentele publicate sunt medii. Răspunsul diferă, iar succesul include și efectele asupra glicemiei, tensiunii, mobilității, somnului și calității vieții. Medicul stabilește criteriile de continuare sau schimbare.

„După ce ajung la greutatea dorită, problema este rezolvată”

Obezitatea are tendință de recidivă. Menținerea este o etapă activă, nu absența tratamentului. Ea poate necesita în continuare medicație, monitorizare și intervenție comportamentală.

„Produsele cumpărate online sunt aceleași, doar mai ieftine”

Nu există această garanție. Produsele ilegale sau falsificate pot conține altă substanță, o doză greșită ori ingrediente necunoscute și pot fi transportate sau păstrate necorespunzător.

Întrebări frecvente

Cât de repede se slăbește cu un tratament GLP-1?

Ritmul diferă între persoane și depinde de substanță, doză, toleranță, aderență și intervenția asociată. Doza se crește de regulă progresiv, iar obiectivul nu este cea mai rapidă scădere posibilă, ci una eficientă și sigură.

Toate medicamentele GLP-1 sunt identice?

Nu. Diferă prin moleculă, mecanism, indicație, dozaj, dispozitiv, rezultate și profil de siguranță. Un produs autorizat pentru diabet nu trebuie considerat interschimbabil, fără evaluare, cu unul autorizat pentru managementul greutății.

Se pot utiliza în sarcină?

OMS exclude femeile însărcinate din recomandarea privind tratamentul de lungă durată al obezității cu aceste terapii. Pentru sarcină, alăptare sau planificarea unei sarcini este necesară discuția cu medicul și respectarea informațiilor oficiale ale produsului.

Este obligatoriu sportul?

Mișcarea nu este o pedeapsă pentru ceea ce am mâncat. Ea susține sănătatea cardiovasculară, funcția musculară, mobilitatea și menținerea greutății. Tipul și intensitatea trebuie adaptate diagnosticului, vârstei și capacității persoanei.

Pot lua tratamentul dacă nu am diabet?

Există produse autorizate pentru managementul greutății la anumite persoane fără diabet. Eligibilitatea nu poate fi stabilită doar din dorința de a slăbi; este necesară evaluarea medicală.

Care este „cea mai bună” terapie?

Cea mai bună opțiune este cea indicată corect, acceptată de pacient, tolerată, monitorizată și integrată într-un plan realist. Pentru unii poate fi medicația, pentru alții chirurgia bariatrică, iar pentru alții intervenția comportamentală fără tratament farmacologic.

Dincolo de injecție: întrebarea care contează

Terapiile GLP-1 au schimbat medicina obezității pentru că au demonstrat că biologia foamei poate fi influențată mai eficient decât în trecut. Ele au oferit o opțiune importantă unor oameni care au încercat repetat să slăbească și s-au lovit de recâștigarea kilogramelor, de foame intensă și de complicații metabolice.

Dar adevărata miză nu este să alegem între entuziasm și respingere. Este să folosim instrumentul potrivit, pentru persoana potrivită, la momentul potrivit și cu un plan care continuă dincolo de acul seringii.

Întrebarea utilă nu este doar „cât pot slăbi?”, ci și: ce voi construi în perioada în care schimbarea devine mai posibilă?

Atunci când tratamentul este recomandat responsabil, monitorizat medical și însoțit de intervenție nutrițională, comportamentală și de mișcare adaptată, el poate deveni parte dintr-un proces autentic de recuperare a sănătății. Nu o scurtătură. Nu o promisiune fără costuri. Ci un sprijin medical într-un drum pe care pacientul nu trebuie să-l parcurgă singur.

Articolul a fost realizat pornind de la workshopul „Terapii moderne de slăbire (GLP-1 & co)”, susținut de Dr. Florin Ioan Bălănică în cadrul programului DONA Lifestyle, și a fost completat cu informații din ghiduri, documente oficiale și studii clinice. Materialul are scop informativ și nu înlocuiește consultația, diagnosticul sau recomandarea medicală individuală.

Surse și lecturi suplimentare

  1. World Health Organization. WHO issues global guideline on the use of GLP-1 medicines in treating obesity (2025): https://www.who.int/news/item/01-12-2025-who-issues-global-guideline-on-the-use-of-glp-1-medicines-in-treating-obesity
  2. Wilding JPH et al. Once-Weekly Semaglutide in Adults with Overweight or Obesity. New England Journal of Medicine (STEP 1, 2021): https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33567185/
  3. Jastreboff AM et al. Tirzepatide Once Weekly for the Treatment of Obesity. New England Journal of Medicine (SURMOUNT-1, 2022): https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35658024/
  4. Lincoff AM et al. Semaglutide and Cardiovascular Outcomes in Obesity without Diabetes. New England Journal of Medicine (SELECT, 2023): https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37952131/
  5. Wilding JPH et al. Weight regain and cardiometabolic effects after withdrawal of semaglutide: The STEP 1 trial extension (2022): https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35441470/
  6. European Medicines Agency. Wegovy – EPAR: https://www.ema.europa.eu/en/medicines/human/EPAR/wegovy
  7. European Medicines Agency. Mounjaro – medicine overview: https://www.ema.europa.eu/en/documents/overview/mounjaro-epar-medicine-overview_en.pdf
  8. European Medicines Agency. Warning about sharp rise in illegal medicines sold in the EU (2025): https://www.ema.europa.eu/en/news/warning-about-sharp-rise-illegal-medicines-sold-eu
  9. S. Food and Drug Administration. FDA’s Concerns with Unapproved GLP-1 Drugs Used for Weight Loss (actualizat în 2026): https://www.fda.gov/drugs/drug-alerts-and-statements/fdas-concerns-unapproved-glp-1-drugs-used-weight-loss
  10. Eisenberg D et al. 2022 ASMBS and IFSO: Indications for Metabolic and Bariatric Surgery: https://asmbs.org/wp-content/uploads/2022/10/ASMBS-IFSO-Guidelines-2022-PIIS1550728922006414.pdf

 

Cei 8 piloni ai sănătății – repere pentru prevenție și un stil de viață echilibrat

Dr. Anca-Elena Crăciun a explicat rolul evaluării medicale, al prevenției și al alegerilor sănătoase în cadrul programului Dona Lifestyle, ediția a II-a

Sănătatea nu este rezultatul unei singure alegeri și nu poate fi evaluată printr-o singură cifră. Ea se construiește în timp, prin obiceiuri care se susțin reciproc, prin acces la informații medicale corecte și printr-o colaborare constantă cu profesioniștii din domeniul sănătății.

Alimentația, mișcarea, somnul, gestionarea stresului, renunțarea la fumat, menținerea unei greutăți potrivite, monitorizarea indicatorilor metabolici și prevenția medicală nu funcționează separat. Împreună, acestea formează o structură care poate sprijini sănătatea pe termen lung.

În cadrul celei de-a doua ediții a programului Dona Lifestyle, Dr. Anca-Elena Crăciun a susținut workshopul „Cei 8 piloni ai sănătății – Partea a II-a”. Întâlnirea a fost dedicată în special componentelor clinice și medicale care pot oferi informații importante despre starea de sănătate:

  • indicele de masă corporală și compoziția corporală;
  • profilul lipidic;
  • glicemia și hemoglobina glicozilată;
  • tensiunea arterială.

Workshopul a continuat demersul de educație și prevenție promovat de Fundația Vita Nuova Echilibru prin programul Dona Lifestyle. Participanții au primit explicații despre semnificația acestor indicatori, limitele anumitor măsurători și importanța interpretării lor în context medical.

Mesajul central al întâlnirii a fost că sănătatea nu trebuie redusă la o cifră de pe cântar, la un rezultat izolat dintr-un buletin de analize sau la o singură valoare a tensiunii arteriale. Fiecare indicator trebuie privit ca parte a unei imagini mai ample.

Ce reprezintă cei 8 piloni ai sănătății

Conceptul celor opt piloni propune o abordare integrată a sănătății. Fiecare pilon influențează organismul, dar și eficiența celorlalte obiceiuri.

Cei opt piloni sunt:

  1. alimentația sănătoasă;
  2. activitatea fizică;
  3. renunțarea la fumat;
  4. somnul de calitate;
  5. gestionarea stresului;
  6. menținerea unei greutăți sănătoase;
  7. monitorizarea sănătății metabolice;
  8. colaborarea cu medicii și prevenția.

Această perspectivă ne ajută să înțelegem de ce o singură intervenție nu este întotdeauna suficientă. O alimentație echilibrată nu poate compensa complet sedentarismul, așa cum activitatea fizică nu poate înlocui somnul sau monitorizarea medicală. În același timp, nici tratamentul prescris de medic nu poate înlocui toate alegerile zilnice care influențează sănătatea.

  1. Alimentația sănătoasă – mai mult decât o listă de restricții

O alimentație sănătoasă nu înseamnă o dietă severă, o cură temporară sau eliminarea arbitrară a unor categorii întregi de alimente. Înseamnă un mod de a mânca variat, echilibrat și adaptat nevoilor individuale.

O farfurie echilibrată poate include legume, fructe, cereale integrale, leguminoase, surse adecvate de proteine și grăsimi de bună calitate. Cantitățile și combinațiile potrivite diferă însă în funcție de vârstă, nivel de activitate, obiective, afecțiuni și tratamente.

În timpul workshopului a fost subliniată importanța reducerii consumului excesiv de zahăr, a băuturilor îndulcite și a produselor foarte procesate. Acestea pot furniza rapid o cantitate mare de energie, fără să ofere aceeași sațietate și aceeași valoare nutritivă ca alimentele mai puțin procesate.

De asemenea, a fost discutat rolul consumului de sare. Gustul unei mese nu trebuie să provină doar din sare. Ierburile aromatice, usturoiul, lămâia, oțetul, busuiocul, oregano, pătrunjelul, mărarul sau dafinul pot aduce aromă fără să fie necesară sărarea excesivă.

Schimbarea alimentației nu trebuie privită ca o pedeapsă. Obiectivul este construirea unui stil alimentar care poate fi menținut și care susține atât sănătatea metabolică, cât și plăcerea de a mânca.

  1. Activitatea fizică – mișcarea adaptată contează

Activitatea fizică nu se limitează la antrenamente intense sau la abonamentul la o sală. Mersul pe jos, urcatul scărilor, ciclismul, înotul, dansul, exercițiile de forță sau activitățile cotidiene pot contribui la reducerea sedentarismului.

Mișcarea sprijină sănătatea cardiovasculară, controlul greutății, menținerea masei musculare și sănătatea metabolică. De asemenea, poate contribui la gestionarea stresului, la îmbunătățirea somnului și la păstrarea mobilității pe măsură ce înaintăm în vârstă.

Pentru persoanele care doresc să slăbească, activitatea fizică are și un rol important în protejarea masei musculare. Scăderea în greutate nu ar trebui să însemne pierderea necontrolată a țesutului muscular.

Forma și intensitatea mișcării trebuie adaptate stării de sănătate. Persoanele cu afecțiuni cardiovasculare, articulare, metabolice sau alte probleme medicale ar trebui să discute cu medicul înainte de a începe un program solicitant.

  1. Renunțarea la fumat – una dintre cele mai importante decizii pentru sănătate

Fumatul afectează nu doar plămânii, ci și vasele de sânge, inima și numeroase alte organe. El poate amplifica riscurile deja asociate cu hipertensiunea, colesterolul crescut, diabetul sau obezitatea.

Renunțarea la fumat nu este întotdeauna ușoară și nu ar trebui redusă la ideea de voință. Dependența de nicotină poate necesita sprijin medical, consiliere și un plan adaptat persoanei.

O eventuală recădere nu înseamnă că procesul a eșuat definitiv. Pentru multe persoane, renunțarea este un parcurs care presupune mai multe încercări. Important este ca sprijinul să fie căutat și procesul să fie reluat.

  1. Somnul de calitate – un pilon adesea neglijat

Somnul influențează energia, apetitul, capacitatea de concentrare, reglarea emoțională și procesele metabolice. Atunci când este insuficient sau fragmentat, menținerea unui stil de viață echilibrat poate deveni mult mai dificilă.

Oboseala poate reduce disponibilitatea pentru mișcare și poate influența alegerile alimentare. În același timp, stresul și programul dezorganizat pot afecta durata și calitatea somnului.

Un program relativ constant, reducerea expunerii la ecrane înainte de culcare și un mediu liniștit pot contribui la o rutină mai bună. Totuși, sforăitul puternic, pauzele respiratorii observate în timpul somnului, somnolența excesivă sau trezirile frecvente ar trebui discutate cu un medic.

Aceste semne pot indica o problemă care nu se rezolvă doar prin schimbarea orei de culcare.

  1. Gestionarea stresului – sănătatea psihică și cea metabolică se influențează reciproc

Stresul face parte din viață, însă stresul intens și prelungit poate afecta somnul, alimentația, relațiile și capacitatea de a respecta un plan de îngrijire.

Unele persoane răspund la stres prin mâncat emoțional, altele prin izolare, sedentarism sau dereglarea programului de somn. Din acest motiv, gestionarea stresului nu reprezintă un element secundar, ci o parte reală a prevenției.

Mișcarea, exercițiile de respirație, timpul petrecut în natură, sprijinul social, pauzele și organizarea realistă a programului pot ajuta. Atunci când stresul devine copleșitor sau este însoțit de anxietate persistentă, insomnie ori simptome depresive, sprijinul unui specialist poate fi necesar.

A cere ajutor nu înseamnă slăbiciune. Înseamnă recunoașterea faptului că sănătatea are și o dimensiune emoțională.

  1. Menținerea unei greutăți sănătoase – dincolo de cifra de pe cântar

Greutatea este unul dintre cei mai vizibili indicatori, dar nu oferă singură toate informațiile necesare. Două persoane cu aceeași greutate pot avea proporții diferite de masă musculară, țesut adipos și apă.

În cadrul workshopului, Dr. Anca-Elena Crăciun a explicat utilitatea și limitele indicelui de masă corporală. IMC-ul este un instrument accesibil, calculat pe baza greutății și înălțimii. El poate oferi un reper general, dar nu face diferența între masa musculară și țesutul adipos.

Un sportiv cu o masă musculară bine dezvoltată și o persoană cu masă musculară redusă pot avea valori asemănătoare ale IMC-ului, deși profilurile lor corporale sunt diferite.

Din acest motiv, evaluarea poate fi completată prin:

  • analiza compoziției corporale;
  • măsurarea circumferinței abdominale;
  • urmărirea procentului de țesut adipos;
  • evaluarea masei musculare;
  • interpretarea analizelor metabolice.

Organizația Mondială a Sănătății descrie IMC-ul ca pe un indicator indirect al adipozității și arată că măsurători suplimentare, precum circumferința taliei, pot completa evaluarea.

De ce este importantă distribuția grăsimii

Nu contează doar cantitatea de țesut adipos, ci și locul în care acesta se acumulează.

Grăsimea viscerală se află în jurul organelor interne și este diferită de grăsimea subcutanată, care poate fi prinsă între degete. Acumularea abdominală poate fi asociată cu un risc metabolic și cardiovascular mai ridicat.

Măsurarea taliei oferă un reper simplu, dar trebuie efectuată constant, folosind aceleași puncte anatomice și condiții similare. Modificarea circumferinței taliei poate completa informațiile oferite de cântar și de analiza corporală.

În timpul unui proces de slăbire, greutatea poate scădea prin pierdere de apă, țesut adipos sau masă musculară. De aceea, obiectivul nu ar trebui să fie doar „mai puține kilograme”, ci reducerea țesutului adipos cu protejarea masei musculare.

Dr. Anca-Elena Crăciun a atras atenția și asupra soluțiilor rapide. Intervențiile estetice pot modifica aspectul țesutului subcutanat, dar nu reprezintă automat un tratament pentru grăsimea viscerală sau pentru riscurile metabolice.

  1. Monitorizarea sănătății metabolice

Sănătatea metabolică nu poate fi evaluată doar prin felul în care arată o persoană. Unele modificări ale glicemiei, colesterolului sau tensiunii arteriale pot evolua fără simptome clare.

Acesta este motivul pentru care analizele și controalele periodice sunt importante. Monitorizarea nu trebuie să devină o sursă de anxietate, ci un instrument care ajută la identificarea riscurilor și la stabilirea unor intervenții potrivite.

În partea medicală a workshopului au fost analizate trei repere majore: profilul lipidic, glicemia și tensiunea arterială.

Profilul lipidic – mai mult decât colesterolul total

Profilul lipidic oferă informații despre particulele care transportă grăsimile prin sânge. Interpretarea nu ar trebui redusă la colesterolul total, deoarece componentele profilului lipidic au roluri și semnificații diferite.

Medicul analizează aceste valori împreună cu:

  • vârsta și sexul persoanei;
  • tensiunea arterială;
  • fumatul;
  • prezența diabetului;
  • istoricul familial;
  • eventualele boli cardiovasculare;
  • ceilalți factori de risc.

Dr. Anca-Elena Crăciun a explicat că valorile crescute pot avea și o componentă genetică. Dacă în familie au existat infarcturi, accidente vasculare cerebrale sau alte evenimente cardiovasculare la vârste tinere, această informație trebuie comunicată medicului.

Alimentația și mișcarea sunt importante, dar nu înlocuiesc automat tratamentul atunci când acesta este indicat. Teama de medicamente sau informațiile neverificate de pe internet nu ar trebui să întrerupă dialogul medical.

Dacă apar nelămuriri sau posibile reacții adverse, acestea trebuie discutate cu medicul. Tratamentul nu ar trebui oprit sau modificat fără recomandare medicală.

Glicemia și hemoglobina glicozilată

Glicemia arată nivelul glucozei din sânge la momentul recoltării. Hemoglobina glicozilată oferă informații despre evoluția medie a glicemiei pe o perioadă mai lungă.

Aceste investigații au roluri complementare. Rezultatele trebuie analizate ținând cont de condițiile recoltării, istoricul medical și situațiile care pot influența anumite valori.

Dispozitivele utilizate acasă pot fi utile pentru monitorizarea persoanelor care au primit această recomandare, însă nu trebuie folosite pentru autodiagnosticare. Diagnosticul este stabilit prin analize efectuate și interpretate în condiții medicale corespunzătoare.

A fost discutată și rezistența la insulină, care poate reprezenta un semnal că metabolismul are nevoie de atenție. Ea nu trebuie transformată într-o etichetă folosită fără evaluare medicală, dar poate indica necesitatea unor schimbări privind alimentația, activitatea fizică, somnul și greutatea.

Tensiunea arterială – valoarea depinde și de modul de măsurare

Tensiunea arterială poate fi influențată de poziția corpului, dimensiunea manșetei, efort, cafeină, fumat, stres și conversația din timpul măsurării.

Pentru o măsurare cât mai relevantă este util ca persoana:

  • să stea câteva minute în repaus;
  • să fie așezată confortabil, cu spatele sprijinit;
  • să păstreze tălpile pe podea;
  • să susțină brațul la nivelul potrivit;
  • să folosească o manșetă adecvată;
  • să nu vorbească în timpul măsurării;
  • să repete măsurarea conform recomandărilor primite.

Un jurnal al valorilor obținute acasă poate fi util în discuția cu medicul. O singură valoare nu este suficientă pentru autodiagnosticare sau pentru schimbarea tratamentului.

Reducerea consumului excesiv de sare, mișcarea, alimentația echilibrată și gestionarea greutății pot completa tratamentul prescris. Aceste măsuri nu justifică însă întreruperea medicației.

  1. Colaborarea cu medicii și prevenția

Ultimul pilon le susține pe toate celelalte. Informațiile generale devin cu adevărat utile atunci când sunt raportate la situația concretă a unei persoane.

Un pacient informat nu este un pacient care își stabilește singur diagnosticul. Este un pacient care:

  • își cunoaște istoricul medical;
  • își efectuează investigațiile recomandate;
  • înțelege scopul tratamentului;
  • adresează întrebări;
  • comunică posibilele reacții adverse;
  • discută dificultățile legate de respectarea recomandărilor;
  • participă activ la stabilirea unor obiective realiste.

OÎn cazul bolilor cronice, relația cu medicul nu se încheie după prescrierea tratamentului. Este nevoie de monitorizare și, uneori, de ajustarea planului în funcție de evoluție.

În cadrul workshopului, Dr. Anca-Elena Crăciun a încurajat participanții să discute deschis despre informațiile citite, temerile legate de tratament și dificultățile întâlnite în schimbarea stilului de viață.

Încrederea nu înseamnă acceptarea pasivă a recomandărilor, ci construirea unei colaborări bazate pe explicații, întrebări și decizii asumate.

De ce soluțiile rapide nu produc întotdeauna schimbări durabile

Promisiunile de transformare rapidă sunt atractive, mai ales atunci când o persoană s-a confruntat mult timp cu greutatea, oboseala sau analizele modificate.

Totuși, o soluție pe termen scurt nu schimbă automat obiceiurile, contextul emoțional sau factorii medicali care au contribuit la problemă. Curele foarte restrictive pot fi dificil de menținut și pot favoriza pierderea masei musculare sau revenirea la vechile obiceiuri.

Schimbarea durabilă presupune obiective realiste și suficient timp pentru formarea unor rutine noi. Progresul nu este întotdeauna liniar. Pot exista perioade de stagnare, zile mai dificile sau etape în care rezultatele se observă mai degrabă în analize, în circumferința taliei, în energie ori în capacitatea de efort decât pe cântar.

Un rezultat mai lent nu este neapărat un rezultat slab. Uneori, schimbarea care poate fi menținută este mai valoroasă decât una spectaculoasă, dar temporară.

Dona Lifestyle – un cadru pentru educație, sprijin și responsabilitate

Programul Dona Lifestyle a creat un cadru în care participanții au avut acces la informații oferite de specialiști și au putut adresa întrebări relevante pentru propriul parcurs.

Workshopul „Cei 8 piloni ai sănătății – Partea a II-a” nu a urmărit doar prezentarea unor valori medicale. El a pus accent pe înțelegerea mecanismelor din spatele acestor indicatori și pe legătura dintre monitorizare și comportamentele cotidiene.

Participanții au fost încurajați să privească sănătatea dincolo de imaginea corporală și să urmărească repere care au semnificație medicală: compoziția corporală, circumferința abdominală, profilul lipidic, glicemia și tensiunea arterială.

Prin acest demers, Fundația Vita Nuova Echilibru a continuat să promoveze educația pentru sănătate, prevenția și accesul la explicații medicale clare.

Cei 8 piloni ai sănătății ne reamintesc că organismul funcționează ca un întreg. Alimentația influențează greutatea și metabolismul. Mișcarea susține masa musculară și sănătatea cardiovasculară. Somnul și stresul pot influența alegerile zilnice. Renunțarea la fumat reduce un factor major de risc, iar monitorizarea medicală poate identifica probleme care nu produc încă simptome.

Nu este nevoie ca toate schimbările să fie făcute simultan. Pentru unele persoane, primul pas poate fi o plimbare zilnică. Pentru altele, poate fi efectuarea analizelor amânate, măsurarea corectă a tensiunii sau o discuție sinceră cu medicul.

Important este ca acel prim pas să poată fi repetat.

Sănătatea nu înseamnă perfecțiune. Înseamnă informare, prevenție, consecvență și disponibilitatea de a face alegeri mai bune, adaptate propriei vieți.

Informațiile prezentate au scop educativ și nu înlocuiesc consultația, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un medic. Analizele și ceilalți indicatori de sănătate trebuie interpretați individual, în context clinic.

Reglarea foamei și hormonii apetitului

De ce mâncăm mai mult decât avem nevoie și cum putem recâștiga controlul asupra comportamentului alimentar

 Workshop susținut de Dr. Florin Ioan Bălănică în cadrul programului DONA Lifestyle.

În încercarea de a slăbi sau de a adopta un stil de viață mai sănătos, cei mai mulți oameni se concentrează aproape exclusiv asupra alimentelor pe care le consumă. Caută diete, planuri alimentare, liste cu alimente permise și interzise și soluții rapide care promit rezultate spectaculoase. Cu toate acestea, experiența arată că, de cele mai multe ori, kilogramele pierdute revin, iar frustrarea devine tot mai mare.

De ce se întâmplă acest lucru? De ce este atât de dificil să menținem rezultatele obținute? Și, mai ales, de ce continuăm să mâncăm chiar și atunci când știm că nu ne este cu adevărat foame?

Aceste întrebări au stat la baza workshopului „Reglarea foamei și hormon ii apetitului”, susținut în cadrul programului DONA Lifestyle de către dr. Florin Ioan Bălănică, medic specializat în psihonutriție și medicina stilului de viață. În cadrul întâlnirii, participanții au descoperit că foamea este mult mai mult decât o simplă senzație de stomac gol și că succesul în controlul greutății începe cu înțelegerea mecanismelor care ne influențează comportamentul alimentar.

De ce nu funcționează majoritatea dietelor

Mulți dintre noi am trecut prin experiența unei diete care a funcționat pe termen scurt. Am slăbit câteva kilograme, poate chiar mai multe, însă după o perioadă am revenit la greutatea inițială sau chiar am depășit-o. Acest fenomen nu este deloc rar. De fapt, reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale managementului greutății corporale.

Problema nu este lipsa informațiilor. Astăzi, avem acces la mai multe informații despre nutriție decât oricând. Știm care sunt alimentele recomandate și care sunt cele care ar trebui consumate mai rar. Știm că mișcarea este benefică și că somnul influențează sănătatea. Cu toate acestea, cunoașterea nu este suficientă. Foarte multe programe de slăbit încep direct cu farfuria. Se stabilesc meniuri, gramaje și restricții alimentare, fără a analiza relația pe care persoana o are cu hrana. În lipsa unei schimbări la nivel comportamental și emoțional, revenirea la vechile obiceiuri este aproape inevitabilă.

Tocmai de aceea, una dintre ideile centrale ale workshopului a fost că primul pas nu trebuie făcut în farfurie, ci în minte. Înainte de a modifica alimentația, este necesar să înțelegem de ce mâncăm, ce ne motivează și care sunt mecanismele care ne determină să alegem anumite alimente.

Psihonutriția – legătura dintre medicină, nutriție și psihologie

Psihonutriția reprezintă un domeniu care combină medicina, nutriția și psihologia pentru a înțelege și modifica comportamentele alimentare. Această abordare pornește de la ideea că recomandările medicale sunt importante, dar nu suficiente. Oricât de bine ar fi construit un plan alimentar, persoana se întoarce după consultație în mediul său obișnuit, acolo unde există rutine, obiceiuri, tentații, stres și numeroși factori care influențează alegerile zilnice.

Mâncarea nu reprezintă doar o sursă de energie. Ea este asociată cu emoții, amintiri, recompense și relații sociale. Din acest motiv, schimbarea alimentației nu poate fi redusă la o simplă listă de alimente permise și interzise.

Succesul apare atunci când persoana înțelege mecanismele care îi influențează comportamentul și învață să le gestioneze conștient.

De ce obiectivul „vreau să slăbesc” nu este suficient

Atunci când oamenii decid să își schimbe stilul de viață, primul obiectiv formulat este aproape întotdeauna același: „vreau să slăbesc”.

Deși pare un obiectiv logic, el este prea vag pentru a produce schimbări durabile. Creierul uman funcționează mai bine atunci când există beneficii concrete, imediate și personale. Să slăbești zece sau douăzeci de kilograme este un rezultat care poate apărea peste luni de zile. În schimb, să ai mai multă energie, să dormi mai bine, să poți urca scările fără să obosești sau să reduci durerile articulare sunt beneficii care pot fi observate mult mai repede.

Atunci când schimbarea este asociată cu avantaje reale și imediate, motivația devine mai puternică și mai stabilă. În acest sens, una dintre cele mai importante întrebări pe care și le poate pune o persoană este: „De ce merită să fac această schimbare pentru mine?”

Răspunsul nu trebuie să fie despre cântar. Poate fi despre sănătate, energie, încredere, mobilitate sau calitatea vieții.

Credințele care ne sabotează fără să ne dăm seama

Fiecare dintre noi dezvoltă de-a lungul vieții o serie de convingeri despre alimentație. Unele provin din familie, altele din media, din experiențe personale sau din informații preluate de pe internet. Problema apare atunci când aceste convingeri sunt acceptate ca adevăruri absolute. De exemplu, mulți oameni consideră că anumite alimente sunt sănătoase indiferent de cantitate și de context. Alții cred că eliminarea completă a unor categorii alimentare reprezintă soluția ideală pentru slăbit.

În realitate, alimentația este mult mai complexă. Un aliment poate fi benefic într-o anumită situație și mai puțin potrivit în alta. Totul depinde de cantitate, frecvență, context și caracteristicile individuale ale persoanei.

Înainte de a schimba ceea ce mâncăm, este important să analizăm ceea ce credem despre alimentație. Uneori, cele mai mari obstacole nu sunt în farfurie, ci în propriile convingeri.

Suntem mai atașați de rutine decât credem

Un alt aspect discutat în cadrul workshopului a fost influența rutinelor asupra comportamentului alimentar. Majoritatea oamenilor cred că iau decizii alimentare în mod conștient. În realitate, multe dintre ele sunt automate.

Mâncăm pentru că a venit ora mesei. Mâncăm pentru că vedem alți oameni mâncând. Mâncăm pentru că ne uităm la televizor. Mâncăm pentru că suntem obosiți sau stresați. Mâncăm pentru că ne plictisim.

Aceste comportamente repetate devin obiceiuri, iar obiceiurile funcționează aproape automat. De aceea, schimbarea stilului de viață nu presupune doar alegerea unor alimente diferite. Ea presupune construirea unor rutine noi care să înlocuiască vechile comportamente.

Ce se întâmplă de sărbători și de ce mâncăm mai mult

Perioadele festive reprezintă un exemplu foarte bun al modului în care tradițiile și obiceiurile influențează alimentația.

Pentru mulți oameni, sărbătorile sunt asociate cu mese abundente și cu consumul excesiv de alimente. Există convingerea că anumite preparate trebuie consumate și că excesul este justificat de caracterul special al momentului.

Problema este că organismul nu percepe diferența dintre un exces alimentar dintr-o zi obișnuită și unul din perioada sărbătorilor. Corpul răspunde la aportul energetic crescut în același mod. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să renunțăm la bucuria meselor festive, ci că este important să fim conștienți de comportamentele noastre și să evităm transformarea excepției într-o regulă.

Ce este foamea și de unde apare

Cei mai mulți oameni cred că foamea apare atunci când stomacul este gol. Deși stomacul joacă un rol important, explicația este incompletă. Foamea este rezultatul unei comunicări permanente între creier, sistemul digestiv, țesutul adipos și numeroși hormoni implicați în reglarea apetitului. Creierul primește constant informații despre rezervele energetice ale organismului, despre nivelul hormonilor și despre cantitatea de energie disponibilă. Pe baza acestor informații decide când trebuie să căutăm hrană și când este momentul să ne oprim din mâncat.

Prin urmare, foamea nu este doar o reacție a stomacului. Ea reprezintă rezultatul unui sistem complex de reglare care încearcă permanent să mențină echilibrul organismului.

De ce mâncăm chiar și atunci când nu ne este foame

Poate una dintre cele mai interesante concluzii ale workshopului a fost aceea că oamenii nu mănâncă exclusiv pentru a-și satisface nevoile energetice. Mâncăm și pentru plăcere. Mâncăm pentru confort. Mâncăm pentru a reduce stresul. Mâncăm pentru a combate plictiseala. Mâncăm pentru a sărbători. Mâncăm pentru că anumite alimente ne amintesc de momente frumoase.

Această dimensiune emoțională a alimentației este extrem de importantă. Ea explică de ce simpla recomandare „mănâncă mai puțin” este adesea insuficientă. Atunci când folosim hrana pentru a gestiona emoții, problema nu mai este strict nutrițională. Ea devine una comportamentală și emoțională.

Creierul caută starea pe care o oferă alimentul

Atunci când ne gândim la un aliment preferat, nu căutăm doar gustul lui. De cele mai multe ori căutăm starea pe care acel aliment ne-o oferă. Un preparat poate fi asociat cu siguranța, cu confortul, cu familia, cu copilăria sau cu o experiență plăcută. Creierul memorează aceste asocieri și învață să caute din nou aceeași experiență.

Astfel se explică de ce simplul miros al unui aliment sau imaginea lui poate declanșa dorința de a mânca, chiar dacă organismul nu are nevoie de energie. Practic, nu alimentul este întotdeauna ceea ce căutăm, ci emoția asociată cu el.

Foamea și pofta alimentară nu sunt același lucru

Una dintre cele mai utile distincții pentru persoanele care doresc să își controleze greutatea este diferența dintre foame și poftă.

Foamea apare progresiv și reprezintă semnalul că organismul are nevoie de energie. Pofta apare brusc și este orientată către un anumit aliment. Foamea poate fi satisfăcută printr-o varietate de alimente. Pofta spune că avem nevoie exact de acel produs și de nimic altceva. Învățarea acestei diferențe poate ajuta enorm în procesul de schimbare a comportamentului alimentar. În multe situații, ceea ce interpretăm drept foame este de fapt o poftă generată de stres, oboseală sau emoții.

De ce informația nu este suficientă pentru schimbare

Trăim într-o perioadă în care informațiile despre alimentație sunt disponibile peste tot. Cu toate acestea, prevalența supraponderii și obezității continuă să crească.

Acest paradox arată că problema nu este lipsa informațiilor. Provocarea reală este transformarea informației în comportament. Nu este suficient să știm ce trebuie făcut. Este necesar să construim sisteme, obiceiuri și rutine care să ne permită să aplicăm aceste informații zi de zi.

Schimbarea durabilă apare atunci când comportamentele sănătoase devin parte din viața de zi cu zi și nu doar un efort temporar.

Responsabilitate, nu vinovăție

Un mesaj extrem de valoros transmis participanților a fost acela că nimeni nu trebuie să se simtă vinovat pentru dificultățile întâlnite în procesul de schimbare. Comportamentele alimentare sunt influențate de numeroși factori biologici, psihologici și sociali. În același timp însă, fiecare persoană are responsabilitatea de a înțelege aceste mecanisme și de a lucra conștient pentru schimbarea lor. Vinovăția consumă energie și produce blocaje. Responsabilitatea creează soluții și deschide drumul către progres.

Înțelegerea foamei reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte ale unui stil de viață sănătos. Foamea nu este doar o senzație fizică, iar alimentația nu este doar o problemă de calorii.

În spatele fiecărei alegeri alimentare se află o interacțiune complexă între creier, hormoni, emoții, experiențe și obiceiuri. Tocmai de aceea, succesul pe termen lung nu începe cu o dietă drastică și nici cu eliminarea unor alimente. Începe cu înțelegerea propriei relații cu hrana, cu identificarea mecanismelor care ne influențează comportamentul și cu construirea unor obiceiuri sănătoase care pot fi menținute în timp.

Atunci când învățăm să diferențiem foamea de poftă, să recunoaștem rolul emoțiilor și să ne construim motivații autentice, schimbarea devine nu doar posibilă, ci și sustenabilă. Acesta este, poate, cel mai important pas către o viață mai sănătoasă și mai echilibrată.

DONA Lifestyle continuă călătoria către un stil de viață sănătos

Participanții au descoperit secretele obiceiurilor sănătoase și echilibrate alături de Dr. Florin Ioan Bălănică

Luni, 13 octombrie, am continuat aventura către un stil de viață sănătos în cadrul celui de-al doilea workshop DONA Lifestyle! 🌿
Sub îndrumarea Dr. Florin Ioan Bălănică, peste 90 de participanți au învățat cum să adopte obiceiuri sănătoase, echilibrate și responsabile, menite să aducă mai multă energie și armonie în viața de zi cu zi. 💚

Workshopul a fost interactiv și plin de energie: participanții au pus întrebări variate și foarte relevante în cadrul sesiunii de Q&A, iar Dr. Florin Ioan Bălănică a răspuns la toate întrebările participanților. Sesiunea a fost o oportunitate excelentă de a aprofunda subiectele despre nutriție, mișcare și prevenție, oferind sfaturi personalizate și recomandări practice pentru fiecare stil de viață.

DONA Lifestyle continuă să aducă cunoștințele și resursele necesare unei vieți sănătoase mai aproape de oameni, în marile orașe ale țării, inspirând participanții să facă pași concreți către echilibru și vitalitate.