Cei 8 piloni ai sănătății – repere pentru prevenție și un stil de viață echilibrat

Dr. Anca-Elena Crăciun a explicat rolul evaluării medicale, al prevenției și al alegerilor sănătoase în cadrul programului Dona Lifestyle, ediția a II-a

Sănătatea nu este rezultatul unei singure alegeri și nu poate fi evaluată printr-o singură cifră. Ea se construiește în timp, prin obiceiuri care se susțin reciproc, prin acces la informații medicale corecte și printr-o colaborare constantă cu profesioniștii din domeniul sănătății.

Alimentația, mișcarea, somnul, gestionarea stresului, renunțarea la fumat, menținerea unei greutăți potrivite, monitorizarea indicatorilor metabolici și prevenția medicală nu funcționează separat. Împreună, acestea formează o structură care poate sprijini sănătatea pe termen lung.

În cadrul celei de-a doua ediții a programului Dona Lifestyle, Dr. Anca-Elena Crăciun a susținut workshopul „Cei 8 piloni ai sănătății – Partea a II-a”. Întâlnirea a fost dedicată în special componentelor clinice și medicale care pot oferi informații importante despre starea de sănătate:

  • indicele de masă corporală și compoziția corporală;
  • profilul lipidic;
  • glicemia și hemoglobina glicozilată;
  • tensiunea arterială.

Workshopul a continuat demersul de educație și prevenție promovat de Fundația Vita Nuova Echilibru prin programul Dona Lifestyle. Participanții au primit explicații despre semnificația acestor indicatori, limitele anumitor măsurători și importanța interpretării lor în context medical.

Mesajul central al întâlnirii a fost că sănătatea nu trebuie redusă la o cifră de pe cântar, la un rezultat izolat dintr-un buletin de analize sau la o singură valoare a tensiunii arteriale. Fiecare indicator trebuie privit ca parte a unei imagini mai ample.

Ce reprezintă cei 8 piloni ai sănătății

Conceptul celor opt piloni propune o abordare integrată a sănătății. Fiecare pilon influențează organismul, dar și eficiența celorlalte obiceiuri.

Cei opt piloni sunt:

  1. alimentația sănătoasă;
  2. activitatea fizică;
  3. renunțarea la fumat;
  4. somnul de calitate;
  5. gestionarea stresului;
  6. menținerea unei greutăți sănătoase;
  7. monitorizarea sănătății metabolice;
  8. colaborarea cu medicii și prevenția.

Această perspectivă ne ajută să înțelegem de ce o singură intervenție nu este întotdeauna suficientă. O alimentație echilibrată nu poate compensa complet sedentarismul, așa cum activitatea fizică nu poate înlocui somnul sau monitorizarea medicală. În același timp, nici tratamentul prescris de medic nu poate înlocui toate alegerile zilnice care influențează sănătatea.

  1. Alimentația sănătoasă – mai mult decât o listă de restricții

O alimentație sănătoasă nu înseamnă o dietă severă, o cură temporară sau eliminarea arbitrară a unor categorii întregi de alimente. Înseamnă un mod de a mânca variat, echilibrat și adaptat nevoilor individuale.

O farfurie echilibrată poate include legume, fructe, cereale integrale, leguminoase, surse adecvate de proteine și grăsimi de bună calitate. Cantitățile și combinațiile potrivite diferă însă în funcție de vârstă, nivel de activitate, obiective, afecțiuni și tratamente.

În timpul workshopului a fost subliniată importanța reducerii consumului excesiv de zahăr, a băuturilor îndulcite și a produselor foarte procesate. Acestea pot furniza rapid o cantitate mare de energie, fără să ofere aceeași sațietate și aceeași valoare nutritivă ca alimentele mai puțin procesate.

De asemenea, a fost discutat rolul consumului de sare. Gustul unei mese nu trebuie să provină doar din sare. Ierburile aromatice, usturoiul, lămâia, oțetul, busuiocul, oregano, pătrunjelul, mărarul sau dafinul pot aduce aromă fără să fie necesară sărarea excesivă.

Schimbarea alimentației nu trebuie privită ca o pedeapsă. Obiectivul este construirea unui stil alimentar care poate fi menținut și care susține atât sănătatea metabolică, cât și plăcerea de a mânca.

  1. Activitatea fizică – mișcarea adaptată contează

Activitatea fizică nu se limitează la antrenamente intense sau la abonamentul la o sală. Mersul pe jos, urcatul scărilor, ciclismul, înotul, dansul, exercițiile de forță sau activitățile cotidiene pot contribui la reducerea sedentarismului.

Mișcarea sprijină sănătatea cardiovasculară, controlul greutății, menținerea masei musculare și sănătatea metabolică. De asemenea, poate contribui la gestionarea stresului, la îmbunătățirea somnului și la păstrarea mobilității pe măsură ce înaintăm în vârstă.

Pentru persoanele care doresc să slăbească, activitatea fizică are și un rol important în protejarea masei musculare. Scăderea în greutate nu ar trebui să însemne pierderea necontrolată a țesutului muscular.

Forma și intensitatea mișcării trebuie adaptate stării de sănătate. Persoanele cu afecțiuni cardiovasculare, articulare, metabolice sau alte probleme medicale ar trebui să discute cu medicul înainte de a începe un program solicitant.

  1. Renunțarea la fumat – una dintre cele mai importante decizii pentru sănătate

Fumatul afectează nu doar plămânii, ci și vasele de sânge, inima și numeroase alte organe. El poate amplifica riscurile deja asociate cu hipertensiunea, colesterolul crescut, diabetul sau obezitatea.

Renunțarea la fumat nu este întotdeauna ușoară și nu ar trebui redusă la ideea de voință. Dependența de nicotină poate necesita sprijin medical, consiliere și un plan adaptat persoanei.

O eventuală recădere nu înseamnă că procesul a eșuat definitiv. Pentru multe persoane, renunțarea este un parcurs care presupune mai multe încercări. Important este ca sprijinul să fie căutat și procesul să fie reluat.

  1. Somnul de calitate – un pilon adesea neglijat

Somnul influențează energia, apetitul, capacitatea de concentrare, reglarea emoțională și procesele metabolice. Atunci când este insuficient sau fragmentat, menținerea unui stil de viață echilibrat poate deveni mult mai dificilă.

Oboseala poate reduce disponibilitatea pentru mișcare și poate influența alegerile alimentare. În același timp, stresul și programul dezorganizat pot afecta durata și calitatea somnului.

Un program relativ constant, reducerea expunerii la ecrane înainte de culcare și un mediu liniștit pot contribui la o rutină mai bună. Totuși, sforăitul puternic, pauzele respiratorii observate în timpul somnului, somnolența excesivă sau trezirile frecvente ar trebui discutate cu un medic.

Aceste semne pot indica o problemă care nu se rezolvă doar prin schimbarea orei de culcare.

  1. Gestionarea stresului – sănătatea psihică și cea metabolică se influențează reciproc

Stresul face parte din viață, însă stresul intens și prelungit poate afecta somnul, alimentația, relațiile și capacitatea de a respecta un plan de îngrijire.

Unele persoane răspund la stres prin mâncat emoțional, altele prin izolare, sedentarism sau dereglarea programului de somn. Din acest motiv, gestionarea stresului nu reprezintă un element secundar, ci o parte reală a prevenției.

Mișcarea, exercițiile de respirație, timpul petrecut în natură, sprijinul social, pauzele și organizarea realistă a programului pot ajuta. Atunci când stresul devine copleșitor sau este însoțit de anxietate persistentă, insomnie ori simptome depresive, sprijinul unui specialist poate fi necesar.

A cere ajutor nu înseamnă slăbiciune. Înseamnă recunoașterea faptului că sănătatea are și o dimensiune emoțională.

  1. Menținerea unei greutăți sănătoase – dincolo de cifra de pe cântar

Greutatea este unul dintre cei mai vizibili indicatori, dar nu oferă singură toate informațiile necesare. Două persoane cu aceeași greutate pot avea proporții diferite de masă musculară, țesut adipos și apă.

În cadrul workshopului, Dr. Anca-Elena Crăciun a explicat utilitatea și limitele indicelui de masă corporală. IMC-ul este un instrument accesibil, calculat pe baza greutății și înălțimii. El poate oferi un reper general, dar nu face diferența între masa musculară și țesutul adipos.

Un sportiv cu o masă musculară bine dezvoltată și o persoană cu masă musculară redusă pot avea valori asemănătoare ale IMC-ului, deși profilurile lor corporale sunt diferite.

Din acest motiv, evaluarea poate fi completată prin:

  • analiza compoziției corporale;
  • măsurarea circumferinței abdominale;
  • urmărirea procentului de țesut adipos;
  • evaluarea masei musculare;
  • interpretarea analizelor metabolice.

Organizația Mondială a Sănătății descrie IMC-ul ca pe un indicator indirect al adipozității și arată că măsurători suplimentare, precum circumferința taliei, pot completa evaluarea.

De ce este importantă distribuția grăsimii

Nu contează doar cantitatea de țesut adipos, ci și locul în care acesta se acumulează.

Grăsimea viscerală se află în jurul organelor interne și este diferită de grăsimea subcutanată, care poate fi prinsă între degete. Acumularea abdominală poate fi asociată cu un risc metabolic și cardiovascular mai ridicat.

Măsurarea taliei oferă un reper simplu, dar trebuie efectuată constant, folosind aceleași puncte anatomice și condiții similare. Modificarea circumferinței taliei poate completa informațiile oferite de cântar și de analiza corporală.

În timpul unui proces de slăbire, greutatea poate scădea prin pierdere de apă, țesut adipos sau masă musculară. De aceea, obiectivul nu ar trebui să fie doar „mai puține kilograme”, ci reducerea țesutului adipos cu protejarea masei musculare.

Dr. Anca-Elena Crăciun a atras atenția și asupra soluțiilor rapide. Intervențiile estetice pot modifica aspectul țesutului subcutanat, dar nu reprezintă automat un tratament pentru grăsimea viscerală sau pentru riscurile metabolice.

  1. Monitorizarea sănătății metabolice

Sănătatea metabolică nu poate fi evaluată doar prin felul în care arată o persoană. Unele modificări ale glicemiei, colesterolului sau tensiunii arteriale pot evolua fără simptome clare.

Acesta este motivul pentru care analizele și controalele periodice sunt importante. Monitorizarea nu trebuie să devină o sursă de anxietate, ci un instrument care ajută la identificarea riscurilor și la stabilirea unor intervenții potrivite.

În partea medicală a workshopului au fost analizate trei repere majore: profilul lipidic, glicemia și tensiunea arterială.

Profilul lipidic – mai mult decât colesterolul total

Profilul lipidic oferă informații despre particulele care transportă grăsimile prin sânge. Interpretarea nu ar trebui redusă la colesterolul total, deoarece componentele profilului lipidic au roluri și semnificații diferite.

Medicul analizează aceste valori împreună cu:

  • vârsta și sexul persoanei;
  • tensiunea arterială;
  • fumatul;
  • prezența diabetului;
  • istoricul familial;
  • eventualele boli cardiovasculare;
  • ceilalți factori de risc.

Dr. Anca-Elena Crăciun a explicat că valorile crescute pot avea și o componentă genetică. Dacă în familie au existat infarcturi, accidente vasculare cerebrale sau alte evenimente cardiovasculare la vârste tinere, această informație trebuie comunicată medicului.

Alimentația și mișcarea sunt importante, dar nu înlocuiesc automat tratamentul atunci când acesta este indicat. Teama de medicamente sau informațiile neverificate de pe internet nu ar trebui să întrerupă dialogul medical.

Dacă apar nelămuriri sau posibile reacții adverse, acestea trebuie discutate cu medicul. Tratamentul nu ar trebui oprit sau modificat fără recomandare medicală.

Glicemia și hemoglobina glicozilată

Glicemia arată nivelul glucozei din sânge la momentul recoltării. Hemoglobina glicozilată oferă informații despre evoluția medie a glicemiei pe o perioadă mai lungă.

Aceste investigații au roluri complementare. Rezultatele trebuie analizate ținând cont de condițiile recoltării, istoricul medical și situațiile care pot influența anumite valori.

Dispozitivele utilizate acasă pot fi utile pentru monitorizarea persoanelor care au primit această recomandare, însă nu trebuie folosite pentru autodiagnosticare. Diagnosticul este stabilit prin analize efectuate și interpretate în condiții medicale corespunzătoare.

A fost discutată și rezistența la insulină, care poate reprezenta un semnal că metabolismul are nevoie de atenție. Ea nu trebuie transformată într-o etichetă folosită fără evaluare medicală, dar poate indica necesitatea unor schimbări privind alimentația, activitatea fizică, somnul și greutatea.

Tensiunea arterială – valoarea depinde și de modul de măsurare

Tensiunea arterială poate fi influențată de poziția corpului, dimensiunea manșetei, efort, cafeină, fumat, stres și conversația din timpul măsurării.

Pentru o măsurare cât mai relevantă este util ca persoana:

  • să stea câteva minute în repaus;
  • să fie așezată confortabil, cu spatele sprijinit;
  • să păstreze tălpile pe podea;
  • să susțină brațul la nivelul potrivit;
  • să folosească o manșetă adecvată;
  • să nu vorbească în timpul măsurării;
  • să repete măsurarea conform recomandărilor primite.

Un jurnal al valorilor obținute acasă poate fi util în discuția cu medicul. O singură valoare nu este suficientă pentru autodiagnosticare sau pentru schimbarea tratamentului.

Reducerea consumului excesiv de sare, mișcarea, alimentația echilibrată și gestionarea greutății pot completa tratamentul prescris. Aceste măsuri nu justifică însă întreruperea medicației.

  1. Colaborarea cu medicii și prevenția

Ultimul pilon le susține pe toate celelalte. Informațiile generale devin cu adevărat utile atunci când sunt raportate la situația concretă a unei persoane.

Un pacient informat nu este un pacient care își stabilește singur diagnosticul. Este un pacient care:

  • își cunoaște istoricul medical;
  • își efectuează investigațiile recomandate;
  • înțelege scopul tratamentului;
  • adresează întrebări;
  • comunică posibilele reacții adverse;
  • discută dificultățile legate de respectarea recomandărilor;
  • participă activ la stabilirea unor obiective realiste.

OÎn cazul bolilor cronice, relația cu medicul nu se încheie după prescrierea tratamentului. Este nevoie de monitorizare și, uneori, de ajustarea planului în funcție de evoluție.

În cadrul workshopului, Dr. Anca-Elena Crăciun a încurajat participanții să discute deschis despre informațiile citite, temerile legate de tratament și dificultățile întâlnite în schimbarea stilului de viață.

Încrederea nu înseamnă acceptarea pasivă a recomandărilor, ci construirea unei colaborări bazate pe explicații, întrebări și decizii asumate.

De ce soluțiile rapide nu produc întotdeauna schimbări durabile

Promisiunile de transformare rapidă sunt atractive, mai ales atunci când o persoană s-a confruntat mult timp cu greutatea, oboseala sau analizele modificate.

Totuși, o soluție pe termen scurt nu schimbă automat obiceiurile, contextul emoțional sau factorii medicali care au contribuit la problemă. Curele foarte restrictive pot fi dificil de menținut și pot favoriza pierderea masei musculare sau revenirea la vechile obiceiuri.

Schimbarea durabilă presupune obiective realiste și suficient timp pentru formarea unor rutine noi. Progresul nu este întotdeauna liniar. Pot exista perioade de stagnare, zile mai dificile sau etape în care rezultatele se observă mai degrabă în analize, în circumferința taliei, în energie ori în capacitatea de efort decât pe cântar.

Un rezultat mai lent nu este neapărat un rezultat slab. Uneori, schimbarea care poate fi menținută este mai valoroasă decât una spectaculoasă, dar temporară.

Dona Lifestyle – un cadru pentru educație, sprijin și responsabilitate

Programul Dona Lifestyle a creat un cadru în care participanții au avut acces la informații oferite de specialiști și au putut adresa întrebări relevante pentru propriul parcurs.

Workshopul „Cei 8 piloni ai sănătății – Partea a II-a” nu a urmărit doar prezentarea unor valori medicale. El a pus accent pe înțelegerea mecanismelor din spatele acestor indicatori și pe legătura dintre monitorizare și comportamentele cotidiene.

Participanții au fost încurajați să privească sănătatea dincolo de imaginea corporală și să urmărească repere care au semnificație medicală: compoziția corporală, circumferința abdominală, profilul lipidic, glicemia și tensiunea arterială.

Prin acest demers, Fundația Vita Nuova Echilibru a continuat să promoveze educația pentru sănătate, prevenția și accesul la explicații medicale clare.

Cei 8 piloni ai sănătății ne reamintesc că organismul funcționează ca un întreg. Alimentația influențează greutatea și metabolismul. Mișcarea susține masa musculară și sănătatea cardiovasculară. Somnul și stresul pot influența alegerile zilnice. Renunțarea la fumat reduce un factor major de risc, iar monitorizarea medicală poate identifica probleme care nu produc încă simptome.

Nu este nevoie ca toate schimbările să fie făcute simultan. Pentru unele persoane, primul pas poate fi o plimbare zilnică. Pentru altele, poate fi efectuarea analizelor amânate, măsurarea corectă a tensiunii sau o discuție sinceră cu medicul.

Important este ca acel prim pas să poată fi repetat.

Sănătatea nu înseamnă perfecțiune. Înseamnă informare, prevenție, consecvență și disponibilitatea de a face alegeri mai bune, adaptate propriei vieți.

Informațiile prezentate au scop educativ și nu înlocuiesc consultația, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un medic. Analizele și ceilalți indicatori de sănătate trebuie interpretați individual, în context clinic.

Mâncatul emoțional – primul pas spre o relație sănătoasă cu hrana

Cum influențează emoțiile, stresul și oboseala alegerile alimentare și ce putem face pentru a construi obiceiuri care susțin sănătatea și echilibrul pe termen lung.

În cadrul celei de-a doua ediții a programului DONA Lifestyle, participanții au avut oportunitatea de a explora unul dintre cele mai importante subiecte atunci când vine vorba despre controlul greutății și starea de bine: mâncatul emoțional. În workshopul susținut de Dr. Cosmina Vulpescu, medic specialist diabet, nutriție și boli metabolice, au fost abordate mecanismele care stau la baza foamei, poftei și sațietății, precum și modul în care stresul, oboseala și emoțiile ne influențează relația cu hrana. Alături de psihologul Lucia Popescu, participanții au descoperit că procesul de schimbare nu începe cu restricții alimentare, ci cu înțelegerea propriilor nevoi și cu dezvoltarea unei relații mai conștiente și mai echilibrate cu alimentația.

Când ne gândim la slăbit, de cele mai multe ori ne concentrăm asupra alimentelor. Căutăm dieta perfectă, încercăm să eliminăm zahărul, numărăm calorii, citim etichete și ne promitem că de luni vom fi mai disciplinați. Totuși, de multe ori, după câteva săptămâni, revenim la vechile obiceiuri și ne întrebăm unde am greșit.

Poate că răspunsul nu se află în farfurie.

Poate că adevărata întrebare nu este „Ce mănânc?”, ci „De ce mănânc?”.

Aceasta a fost una dintre ideile centrale ale workshopului „Înțelegerea mâncatului emoțional – primul pas spre slăbire”, susținut de Dr. Cosmina Vulpescu, medic specialist diabet, nutriție și boli metabolice, împreună cu psihologul Lucia Popescu, în cadrul celei de-a doua ediții Dona Lifestyle.

Întâlnirea a adus în atenția participanților un subiect despre care se vorbește din ce în ce mai mult în ultimii ani, dar care continuă să fie insuficient înțeles: relația dintre emoții și comportamentul alimentar.

Pentru mulți dintre noi, mâncarea reprezintă mult mai mult decât o sursă de energie. Ea poate deveni o recompensă după o zi grea, o alinare în perioadele dificile sau chiar un refugiu atunci când ne confruntăm cu stres, anxietate ori oboseală. În aceste momente nu mai mâncăm pentru că organismul are nevoie de hrană, ci pentru că încercăm să ne reglăm emoțiile.

De ce este atât de greu să slăbim?

Unul dintre cele mai importante mesaje transmise în cadrul workshopului a fost că procesul de slăbire nu înseamnă doar alegerea unor alimente mai sănătoase. Înainte de toate, este un proces de autocunoaștere.

Mulți oameni își propun să slăbească și pornesc la drum convinși că problema este lipsa voinței. Însă realitatea este mai complexă. De foarte multe ori, alegerile alimentare sunt influențate de factori pe care nici măcar nu îi conștientizăm.

Oboseala acumulată, stresul de la locul de muncă, lipsa somnului, conflictele emoționale sau simpla nevoie de confort pot influența semnificativ modul în care mâncăm.

Participanții au fost invitați încă de la început să privească alimentația dintr-o perspectivă diferită: să observe ce se întâmplă înainte de a mânca și după ce mănâncă.

Ce simt?

Ce gândesc?

Ce emoții sunt prezente?

Ce încearcă organismul să comunice?

Aceste întrebări simple pot deveni instrumente extrem de valoroase pentru oricine își dorește să își schimbe relația cu hrana.

Foamea și pofta nu sunt același lucru

O mare parte a discuției a fost dedicată diferenței dintre foamea fiziologică și pofta alimentară.

Deși folosim frecvent acești termeni ca și cum ar însemna același lucru, în realitate sunt două experiențe complet diferite.

Foamea reprezintă un semnal biologic autentic. Ea apare treptat și indică faptul că organismul are nevoie de energie. Poate fi însoțită de senzația de gol în stomac, scăderea energiei, dificultăți de concentrare sau iritabilitate.

Un aspect esențial este faptul că foamea adevărată nu este selectivă. Atunci când organismul are nevoie de hrană, aproape orice aliment poate satisface această nevoie.

Pofta, în schimb, apare brusc și este orientată către un aliment anume. Nu vrem orice fel de mâncare. Vrem exact acel desert, acea ciocolată sau acel produs pe care îl asociem cu plăcerea.

Această diferență aparent simplă poate deveni una dintre cele mai eficiente metode de autocontrol alimentar. Înainte de a mânca, merită să ne întrebăm: „Mi-e foame sau doar am poftă?”.

Ce se întâmplă în organism atunci când ne este foame?

Pentru a înțelege mai bine comportamentul alimentar, Dr. Cosmina Vulpescu a explicat mecanismele biologice care stau la baza foamei și sațietății.

Foamea este coordonată de un sistem extrem de complex în care sunt implicate stomacul, intestinul, creierul și numeroși hormoni. Printre aceștia se află grelina, hormonul care transmite creierului mesajul că organismul are nevoie de energie.

În același timp, creierul analizează informații primite din întregul organism: nivelul glicemiei, rezervele de energie și semnalele hormonale provenite din tractul digestiv și din țesutul adipos.

Acesta este motivul pentru care foamea poate fi percepută diferit de la o persoană la alta.

În mod similar funcționează și sațietatea. Organismul transmite constant semnale care indică faptul că necesarul alimentar a fost acoperit. Problema este că, de multe ori, nu mai suntem atenți la ele.

Mâncăm în grabă, în fața calculatorului, a televizorului sau a telefonului. Creierul nu mai procesează eficient informațiile primite și ajungem să consumăm mai mult decât avem nevoie.

Poate tocmai de aceea unul dintre cele mai simple și eficiente sfaturi pentru controlul greutății rămâne acela de a mânca încet și conștient.

Stresul – unul dintre cei mai importanți factori ai mâncatului emoțional

Dacă foamea este un proces biologic, pofta alimentară este adesea influențată de emoții.

Psihologul Lucia Popescu a explicat rolul cortizolului, hormonul asociat stresului. Atunci când organismul percepe o amenințare sau o situație dificilă, nivelul cortizolului crește.

Din perspectiva corpului, stresul înseamnă nevoie de energie. Problema este că organismul reacționează aproape la fel în fața unui pericol real și în fața unei zile tensionate la serviciu. În ambele situații încearcă să obțină rapid resurse pentru a face față provocării. De aceea, în perioadele stresante apar adesea poftele pentru dulciuri sau pentru alimente bogate în calorii.

Nu este vorba despre lipsă de voință. Este un răspuns biologic firesc. Înțelegerea acestui mecanism îi ajută pe oameni să privească cu mai multă blândețe propriile comportamente și să caute soluții eficiente în locul autocriticii.

Când mâncarea devine recompensă

Un alt subiect care a stârnit interes a fost legătura dintre alimentație și dopamină, neurotransmițătorul asociat plăcerii și recompensei.

Multe dintre alimentele pe care le considerăm „de confort” stimulează sistemul de recompensă al creierului. Pentru câteva momente ne simțim mai bine, mai relaxați și mai puțin preocupați de problemele cotidiene.

Același mecanism apare și în cazul altor comportamente moderne: utilizarea excesivă a telefonului, navigarea pe rețelele sociale sau consumul constant de conținut digital. Creierul caută plăcerea și recompensele rapide.

Mâncatul emoțional devine astfel una dintre numeroasele modalități prin care încercăm să obținem această stare de bine.

Experiențele participanților – lecții din viața reală

Unul dintre cele mai valoroase momente ale workshopului a fost dialogul deschis cu participanții.

O participantă a povestit că a descoperit o strategie simplă pentru gestionarea poftelor: amânarea.

Atunci când apare impulsul de a mânca, își propune să mai facă ceva înainte. Să răspundă la un mesaj, să termine o activitate sau să facă o scurtă pauză.

De multe ori, după zece minute, pofta dispare.

Această experiență a generat o discuție importantă despre faptul că impulsurile alimentare sunt adesea temporare și nu trebuie satisfăcute imediat.

Alți participanți au vorbit despre relația dintre stres și dulciuri, despre senzația de amețeală care apare în perioadele tensionate sau despre dificultățile întâlnite atunci când lucrează în ture de noapte.

Toate aceste exemple au demonstrat că nu există o singură cauză pentru creșterea în greutate și nici o singură soluție universală.

Somnul și hidratarea – doi aliați neglijați

Workshopul a evidențiat și rolul unor factori pe care îi ignorăm frecvent atunci când vorbim despre slăbit.

Primul este somnul. Lipsa somnului modifică echilibrul hormonal și crește dorința de a consuma alimente bogate în calorii. Organismul încearcă să compenseze lipsa de energie prin alimentație.

Al doilea este hidratarea. Setea poate fi confundată cu foamea, iar multe persoane ajung să mănânce atunci când organismul are nevoie, de fapt, de apă.

Sunt detalii aparent mici, dar care pot influența semnificativ succesul unui proces de slăbire.

Strategii simple pentru gestionarea poftelor

Atât Dr. Cosmina Vulpescu, cât și Lucia Popescu au împărtășit câteva dintre strategiile pe care le folosesc personal sau pe care le recomandă frecvent pacienților.

Un ceai cald seara.Câteva pagini citite înainte de culcare.Exerciții de respirație. Mișcare fizică. O plimbare scurtă. O pauză conștientă. Toate aceste obiceiuri au un element comun: oferă organismului o alternativă la mâncatul emoțional.  Nu elimină emoția, ci oferă o altă modalitate de gestionare a ei.

Primul pas spre slăbire începe cu autocunoașterea

Poate cea mai importantă concluzie a serii a fost aceea că nu există transformare durabilă fără înțelegerea propriei relații cu hrana.

Foamea, pofta, stresul, oboseala, lipsa somnului și emoțiile fac parte din aceeași ecuație.

Cu cât învățăm să le observăm mai bine, cu atât vom putea lua decizii mai conștiente și mai sănătoase.

Slăbirea nu începe atunci când eliminăm un aliment sau când alegem o dietă nouă. Începe în momentul în care ne oprim pentru câteva secunde și ne întrebăm sincer:Mi-e foame sau am nevoie de altceva?” Pentru că, uneori, organismul nu cere mâncare. Cere odihnă. Cere liniște. Cere atenție. Cere grijă.

Iar atunci când învățăm să ascultăm aceste mesaje, procesul de slăbire devine mai puțin o luptă și mai mult o călătorie de autocunoaștere și echilibru – exact spiritul pe care Dona Lifestyle își propune să îl promoveze prin fiecare ediție.